Project Description

La baza dealurilor tocite de vreme ale Murfatlarului au fost descoperite mai multe bisericuțe și cripte săpate în cariera de cretă. Datând din secolele IX – XI d.Hr., acest monument arheologic este considerat a fi de o inestimabilă valoare datorită inscripțiilor cu caractere gotice, germanice, grecești și slavone din interior ce atestă prezența creștinismului pe pământurile dobrogene încă din cele mai vechi timpuri.

Potrivit unei clasificări realizate pe site-ul oficial de promovare a României ca destinație turistică, complexul monahal rupestru de la Murfatlar este una dintre cele 13 destinații turistice religioase principale din țară. Potrivit istoricilor, între anii 1957 și 1962, la vest de orașul Murfatlar, în apropierea anticului Tomis, pe versantul nordic al masivului de cretă, s-au descoperit sașe bisericuțe care alcătuiesc cele mai vechi lăcașuri de cult de pe teritoriul țării noastre, păstrate în întregime. Datarea săpării acestor bisericuțe rupestre, care prezintă desene geometrice, zoomorfe, antropomorfe și schematizări, din care nu lipsesc motivele florale, s-a făcut pe baza indicației dintr-o inscripție: leat 6.500 = anul 992. Monumentul arheologic este considerat a fi de o inestimabilă valoare și datorită inscripțiilor cu caractere gotice, germanice, grecești și slavone din interior. Complexul rupestru de la Murfatlar a devenit un loc de pelerinaj atât pentru importanța sa în contextul istoriei creștinismului românesc, căt și pentru posibilitatea observării unei autentice vieți monahale în Dobrogea de sfirșit al secolului X.

Ansamblul a fost descoperit întâmplator, în iunie 1957, în urma unor lucrări de extindere a zonelor de exploatare a cretei. În vara aceluiași an, Institutul de Arheologie București și Muzeul Regional Dobrogea, împreună cu Direcția Monumentelor Istorice au desfășurat cercetari arheologice.

Săpăturile s-au desfașurat pe durata a 5 campanii și au încetat în 1962, monumentul fiind ulterior supus unui proces de restaurare prin anastiloză și acoperit cu o construcție de protecție în cadrul unui proiect coordonat de Direcția Monumentelor Istorice.

Suprafața cercetată este de circa 200 x 500 m și cuprinde masivul-peninsula (un cub de cretă cu latura de 9,50 m legat de dealul din spatele lui printr-o fâșie având lungimea și lățimea de 3 m), în corpul căruia au fost cioplite, în afara bisericuței B1 (prima descoperită), trei bisericuțe suprapuse B2-B4, chilii, încăperi anexe, galeria de acces H, cripte C 1-2, galerii funerare G 1-5 și câteva încăperi E 1-6, dintre care doua paraclise săpate prin scobire în masivul de cretă. Acestora li se adaugă cele aproximativ 20 de morminte amenajate în straturile de resturi rezultate din exploatarea în carieră din care s-au extras de-a lungul timpului blocuri de creta.

În bisericuțe sunt aproximativ 60 inscripții runice, slavone, cu litere chirilice, cea mai importantă fiind cea care indică data de 6.500 (992) când a fost omagiat lăcașul.

De asemenea, în interiorul acestor biserici au fost descoperite diverse obiecte cioplite în cretă elemente de mobilier și ceramică.

Arhitectura complexului rupestru

Masivu-peninsulă este un bloc paralelipipedic de cretă, cu fiecare latură de câte 9,50 metri, situat la nord-vest de abruptul dealului de cretă și cuprinzând trei biserici suprapuse (B2, B3, B4). Cele trei biserici comunică prin intermediul unor galerii: biserica B4, situată la cea mai mică altitudine din întregul complex, comunică cu paraclisul 2 al bisericii B3 prin intermediul unei spărturi dreptunghiulare în tavan, despre care nu putem preciza dacă va fi existat în perioada istorică a complexului sau dacă se datoreaza unor surpări recente.

La fel, paraclisul 2 al bisericii B3 comunică cu nivelul bisericii B2 prin intermediul galeriei H. De asemenea, în cadrul acestor trei niveluri există și un număr mare de încăperi conexe, iar bisericile B3 și B4 au propriile intrări separate, amplasate pe fațada de nord a masivului peninsula.

Biserica 1 – B1

Biserica B1 are un plan tri-compartimentat (pronaos, naos și altar), având circa 6 metri lungime și 2 metri lățime. Intrarea este săpată în abruptul peretelui, la o distanță considerabilă de nivelul de calcare al bazinului din fața ei. În urma eliberării stratului de steril, singura posibilitate de a ajunge la ea sunt platformele de scânduri special amenajate în acest scop.

Biserica este orientată cu altarul către est, iar intrarea se face prin latura nordică a pronaosului. Nu există ferestre către exterior; singura comunicare se face prin intermediul ușii amintite. Nivelul de calcare al bisericii este săpat mult mai adânc decât cel al pragului, astfel că au fost amenajate trepte intermediare.

Se mai păstrează: cruci de diverse mărimi și tipuri (malteze, simple, în altorelief, înscrise în cerc), cea mai mare parte concentrate în pronaos, de ambele parți ale intrării în naos, un desen format din două pătrate, unul inclus în celalalt, cu trei grafite runice în interior; la 29 martie 2003 se mai păstra și o inscripție runică, actualmente exfoliată, pe cadrul superior al intrării în naos.

La data descoperirii, pe peretele de sud al pronaosului se mai păstrau diverse desene animaliere (cai și iepuri), inscripții chirilice și chirilice amestecate cu grafite runice, toate dispărute în urma exfolierii peretelui.

Camerele – C

Această secțiune a complexului cuprinde două camere comunicante (C1 și C2). Ele sunt săpate la un nivel inferior celui al bisericii B1, în același abrupt, și dinaintea intrării a fost săpat un alt bazin de extragere. La fel ca în cazul bisericii B1, de îndată ce a fost eliberat stratul de steril, au fost amenajate platforme de acces. Intrarea este orientată NE-SV. Există și în acest caz un prag, dar nivelul de calcare al camerei C1, primă dintre ele, nu necesită existența unei trepte intermediare.

Pe pereții camerei se regăsesc desene ce reprezintă cai, cai și călăreți, toți schițați din linii drepte și fără volume, precum și țintare. Nu există inscripții. La data descoperirii, se mai păstrau pe blocurile de cretă și pe resturile de stâlpi descoperite în pronaos câteva cruci și inscripții slave.

Biserica 3 – B3

Acest sistem de galerii și camere comunicante este săpat în același masiv de cretă, denumit “masivul peninsulă”, în partea sa mediană. Comunicarea între cele două niveluri (cel al bisericii B2 și cel al bisericii B3) se făcea probabil prin intermediul galeriei H, al cărei capăt superior se deschide în latura de SV a pronaosului bisericii B2. De la acest nivel, galeria coboară până la nivelul de nișă al bisericii B3 și mai păstrează cruci (cea mai mare parte de tip maltez), desene animaliere de diverse tipuri și feluri (cai, animale sălbatice, două animale împerecheate), o cizmă, un chip de om cu trăsături asiatice, desene de dragoni împletiți din spirale, un dragon simplu și diverse inscripții în grafite runice, cea mai mare parte compuse din câteva litere. Deasupra intrării boltite în camera C2 este sculptată în altorelief o cruce malteză, cu o cruce simplă trasată în interiorul ei. Desenele sunt concentrate pe pereții camerei C1. În camera C2 nu există niciun desen și nicio inscripție. Doar pe canatul drept al intrării care leagă cele două camere este trasată silueta unui alt dragon împletit.

Biserica 2 – B2

Biserica B2 este situată la nivelul superior al masivului. Are o structură tricompartimentată: altar, naos și pronaos, cu altarul orientat către sud-sud-est. Are 4 metri în lungime și 2,20 metri în lățime. Se află într-o stare de ruină încă de la momentul descoperirii: se păstrează numai partea inferioară a pereților (nivelul maxim atinge 1,50 m), pragurile și unele urme ale blocurilor de cretă din interiorul altarului și naosului.

Se mai păstrează desene doar pe pereții altarului și naosului; peretnandu-se cu o deschidere in cel de al doilea paraclis alipit bisericii B3.

Structura celui de al doilea nivel este compozită. Intrarea principală se deschide în nava bisericii B3 (2,50 m lungime, 2 m lățime și 2,10 m înălțime), cu bolta în semiciclindru. Altarul este si el săpat în formă semicirculară, cu bolta în formă de absidă; în pavimentul acestuia sunt săpate trei scobituri dreptunghiulare, iar în ax se păstreaza un postament, probabil Sfanta Masă.

Din nava bisericii B3 se formează două deschideri, sub formă de uși, amândouă săpate în peretele de SV. Prima dintre ele permite accesul în primul paraclis, în care este săpat un mormânt, în paralel cu peretele de NE, iar în colțul de vest se coboară prin intermediul a două trepte într-o galerie secundară, “galeria melc”. Primul paraclis comunică spre SE cu al doilea paraclis.

Cea de a doua deschidere din nava bisericii B3 face trecerea în cel de al doilea paraclis, segmentat în 3 compartimente prin intermediul unor praguri și urme de posibili pereți, păstrați doar la nivelul inferior. Tavanul primului compartiment este susținut de o coloană. O altă deschidere, ca o nișă transformată în fereastră, unește altarul bisericii B3 cu cel de al doilea paraclis. În peretele de E al acestui paraclis este săpat un mormânt.

În nava bisericii se mai păstrează diverse feluri de cruci (simple, punctate și lobate; precum și o cruce malteza încadrată într-un pătrat), așa-zisă stilizare a unui cap de taur, un călăreâ înarmat cu suliță sau arc și săgeată, cai și alte animale, motive geometrice diverse (printre care și feluri de svastici, pentagrame), o cizmă sau un picior, o pasăre acvatică stilizată și sculptată în altorelief, precum și numeroase inscripții în grafite runice, cu lungime variabilă. În altar nu se păstrează decât o cruce, trasată în axul exedrei, flancată de alte cruci mai mici. În primul paraclis se mai pastrează cruci simple, însoțite sau nu de elemente ornamentale, jumătatea superioară a unei cruci cu textul IC HC și conturul unui animal (probabil cal), al cărui cap nu se păstrează în întregime.

Podeaua navei bisericii B3 era decorată înspre altar cu linii paralele. Tavanul aceleiași nave, tavanul primului paraclis și tavanul celui de al doilea sunt decorate și ele cu linii paralele. În pereții laterali ai navei se păstrează două orificii circulare, despre care se presupune ca au fost folosite la susținerea unei vergele pentru catapeteasmă.

Biserica 4 – B4

Biserica B4 este situată la nivelul inferior al “masivului peninsulă”; are lungimea de 7 metri și lățimea de 3,50 metri. Intrarea este săpată în fațada de nord-vest a masivului. Structura acestui ultim nivel se compune din nava bisericii, altarul ei și un mormânt alipit. Biserica este orientată cu altarul spre ESE și culoarul de acces este boltit în semicilindru.

Nava este compartimentată prin aglomerări de coloane; unele dintre acestea sunt săpate, altele sunt însă zidite din calupuri de creta. Se consideră că primele 3 coloane și coloana adosată peretelui de SSV separă pronaosul de naos, dat fiind faptul că formează 3 arcade. Naosul ar fi astfel partea cea mai spațioasă a bisericii, tavanul său sprijinindu-se pe celelalte 5 coloane.

Se presupune că plafonul naosului ar fi fost săpat din două bolți, fiecare în semicilindru, racordate la coloane; la data descoperirii, cea mai mare parte a lui era prăbușită. Plafonul altarului este și el boltit.

Altarul este conceput ca o absidă, la fel ca și altarul bisericilor B1 și B3. Intrarea se face prin trei arcade, care se sprijină la rândul lor pe un prag; o treaptă este alipită pragului în fața arcadei centrale, pentru a ușura accesul. În interiorul altarului sunt 3 blocuri de cretă, alipite peretelui semicircular în părțile sale de NE, E și SE; în nordul și sudul altarului sunt săpate două console, în partea superioară a peretelui. De asemenea, existau banchete de-a lungul celor doi pereți laterali ai naosului. Sistemul de galerii E cuprinde un număr mare de încăperi comunicante. Este situat la aceeași altitudine cu biserica B1, la extremitatea de vest a complexului. Intrarea în această parte a complexului se face tot prin abruptul de cretă, în extremitatea sa de SV. Pereții primelor camere și galerii sunt prabușiți, astfel încât nu se poate ști cu exactitate care era adevarata cale de acces. Structura acestui sistem de galerii este compozita, încăperile sunt de înălțimi diferite, iar plafonul este săpat și el în mod diferit. În biserica B4 se mai păstrează diverse feluri de cruci: cele mici sunt trasate pe canatul stâng al intrării în naos și pe latura dreaptă a peretelui de NV al acestuia, cele malteze mari sunt săpate în basorelief pe latura inferioară a coloanelor; de asemenea, se mai păstrează inscripții în grafite runice, inscripții slave și inscripții slave amestecate cu grafite runice.

Arcadele iconostasului sunt marcate, pe pereții dinspre naos, cu două brâuri simetrice de vopsea roșie feruginoasă. Părți din tavanul naosului sunt decorate cu linii paralele, mai ales la racordul cu peretele.

Galeriile – E

Au fost săpate o serie de morminte, dispuse și ele în mod aleatoriu, există aceleași blocuri de cretă săpate în colțuri sau de-a lungul pereților, precum și numeroase nișe și praguri. De asemenea, au fost zidite pe alocuri calupuri de cretă, legate cu mortar din același material.

Se mai păstrează o singură inscripție runică din 5 grafite și o cruce malteză. Această parte a complexului a fost prima afectată de fenomenul exfolierii și imploziei, astfel încât toți pereții sunt scorojiți. La data descoperirii, se mai păstrau un număr impresionant de cruci (printre care și un tip special, punctat cu găuri), inscripții runice, figuri omenești fără funcție religioasă, figuri de oranți și presupuși “sfinți”, păsări, un pom, dragoni spiralați, etc.

Restul complexului

Au mai fost descoperite urmele unei locuințe sau biserici, cu tavanul surpat, la NNE de biserica B1, dar, în afara a doi pereți păstrați doar la nivelul inferior, nu au fost gasite alte blocuri de cretă. La est de biserica B1 se pastrează o firidă.

O altă locuință, ale cărei urme nu mai pot fi observate astăzi, a fost identificată la SSV de galeriile E. Aceasta din urmă avea pereții zidiți din calupuri de cretă, pardoseală din pâmânt lipit și prezenta urmele unei vetre. De asemenea, în restul complexului au fost descoperite morminte, repartizate dezordonat sau grupate într-un mic cimitir, astăzi imposibil de identificat, fie din cauza consolidării cu beton, fie din cauza construcției de protecție, care nu permite accesul la toate nivelurile.

Se mai păstrează două desene de animale stilizate pe fațada de NV a masivului peninsulă, la nivelul inferior, pe latura dreaptă. La dreapta lor se observă încă urmele unei inscripții, redactată probabil în caractere slavone amestecate cu grafite runice. La data descoperirii monumentului existau și alte desene.

Pe pereții bazinului de extragere din fața bisericii B1 erau trasate desene de cruci (peretele de nord), o cizmă și un cal (peretele de sud-est). Pe fațada abruptului de cretă, în jurul intrării în biserica B1, se mai păstrau în partea dreapta o cruce, urmată de alte două cruci mai mici și o inscripție în litere capitale chirilice, amintind de o posibilă datare (anul 6500, i.e. 992 p.Chr.); în partea stângă a intrării mai era o cruce.